Supraviețuirea miraculoasă a icoanei Sfântului Antonie cel Mare: părintele Ciprian Apetrei dezvăluie povestea

Inima Bucureștiului ascunde ruinele unei biserici cu o istorie fascinantă, strâns legată de începuturile Capitalei. Este vorba despre Biserica Sfântului Anton, inițial o capelă a pușcăriei domnești, care a fost martora a numeroase evenimente care au modelat orașul de-a lungul secolelor.

Transformarea bisericii în pulberărie și distrugerea sa

În secolul al XVIII-lea, odată cu mutarea Curții Domnești pe Dealul Arsenalului, lăcașul de cult și-a pierdut rolul inițial și a devenit o pulberărie. Această transformare avea să-i aducă distrugerea în timpul marelui incendiu din 23 martie 1847, când o explozie devastatoare a ras biserica de pe fața pământului. Printre puținele relicve salvate s-a aflat o icoană veche a Sfântului Antonie cel Mare, considerată făcătoare de minuni.

Destinul icoanei după dezastru

După dezastru, icoana nu a mai fost readusă la locul său inițial, ci a fost adăpostită la Biserica Gheorghe Vechi, o altă biserică importantă a epocii. În schimb, o icoană secundară, de asemenea dedicată Sfântului Antonie, a fost păstrată și venerată în biserica reconstruită. Aceasta a marcat momentul în care lăcașul de cult a primit un al doilea hram, pe lângă cel istoric – Buna Vestire.

De-a lungul timpului, Biserica Domnească a trecut prin momente dificile, ajungând să rămână fără învelitoare timp de șapte-opt ani. Din cauza unor alte incendii și probleme, icoana principală a ajuns la Biserica Gheorghe Vechi. O icoană secundară, care a scăpat din acel incendiu, a ajuns la biserica noastră. Astfel, Biserica Sfântului Anton a primit un al doilea hram, pe lângă cel istoric – Buna Vestire.

Părintele Ciprian Apetrei: E vorba de Biserica Sfântului Anton, de la începutul secolului al XVIII-lea. Sfântul Anton Pușcărie. E doar așa stilizată aici în piața Sfântului Anton. Din păcate, oamenii nu-ți dau seama, când vezi un monument acolo, frate, mai citește și tu că e o piatră acolo, uite-te, nu te duci să stai așa. În fine, e aici în piața Sfântului Anton, lângă noi, aici lângă biserică, a existat o capelă care a deservit inițial pușcăria domnească.

În ciuda tuturor obstacolelor, icoana Sfântului Antonie cel Mare a supraviețuit, fiind astăzi un simbol al rezilienței și al credinței. În timp ce povestea sa continuă să fascineze, icoana rămâne un martor tăcut al istoriei Capitalei, amintindu-ne de puterea credinței și de importanța păstrării tradițiilor.