Victoria definitiva a lui Viorel Catarama in procesul cu CNSAS la Inalta Curte

Viorel Cataramă, un nume bine cunoscut în lumea afacerilor și fost candidat la alegerile prezidențiale, a obținut o victorie definitivă în instanță în procesul cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). După ani de dispute legale și acuzații controversate, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus punct acestui episod juridic tensionat.

Originea disputei

Totul a pornit de la o adeverință emisă de CNSAS în 2019, în care Viorel Cataramă era menționat ca informator al fostei Securități. Însă omul de afaceri a contestat public și juridic acele acuzații, afirmând că nu a fost niciodată „sursă” și că nu a semnat vreun angajament cu structurile represive ale regimului comunist.

Decizia Inaltei Curti

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins miercuri, 11 iunie 2025, recursul declarat de CNSAS împotriva sentinței civile nr. 987/13.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel București. În acel verdict, instanța hotărâse anularea parțială a adeverinței CNSAS, eliminând mențiunile referitoare la Cataramă ca „persoană propusă pentru recrutare” și la pseudonimele „Viorel”, „W” și „Voicu”.

Decizia ÎCCJ este definitivă și pune capăt unui proces care a durat șase ani. Conform documentului oficial: „Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (…) ca nefondat. Definitivă.”

Viorel Cataramă a reacționat prompt și a atacat în instanță concluziile CNSAS, susținând că nu a fost „sursă”, nu a semnat vreun angajament cu Securitatea și că documentele respective nu îi aparțin. În februarie 2023, în fața instanței, omul de afaceri a recunoscut că ar fi putut redacta anumite note, dar a insistat că nu a făcut acest lucru în calitate de informator recrutat oficial. De altfel, chiar reprezentantul CNSAS a declarat, la ultimul termen din proces, că Viorel Cataramă „nu a fost nici colaborator, nici informator al Securității”, dar că „notele informative îi aparțin”.

Instanța a considerat însă că simpla redactare a unor note, în lipsa unui angajament formal, nu constituie o dovadă suficientă pentru a fi etichetat drept colaborator.