Soțul meu a întârziat din nou de la muncă, așa că am mers să-mi vizitez mama

Dan întârziase din nou. Încă o noapte lungă la muncă, sau cel puțin asta spunea el. Se întâmpla tot mai des, și de fiecare dată când ajungea acasă, părea mai obosit decât în seara precedentă. Aceasta devenise o rutină ciudată, una care părea să devină tot mai prezentă în viața noastră de zi cu zi.

Când ne-am căsătorit, acum trei ani, lucrurile erau diferite. Petreceam serile împreună, vorbind, râzând sau pur și simplu uitându-ne la televizor. Acum, în majoritatea serilor, abia rostea două cuvinte înainte de a merge direct la culcare, obosit și fără energie pentru a mai purta o conversație.

Îmi era dor de el. Îmi era dor de noi. Voiam să înțeleg de ce lucrurile se schimbaseră atât de mult. Știam că munca era stresantă, dar mă întrebam dacă asta era totul. Sau era vorba de altceva?

Încercarea de a repara lucrurile

În seara aceea, m-am hotărât să fac ceva pentru a aduce măcar o parte din magia din primii ani de căsnicie înapoi. M-am gândit că poate o cină specială ar putea să ne apropie din nou. Mâncarea preferată a lui Dan era lasagna, așa că am decis să îi pregătesc o cină care să includă toate lucrurile pe care le iubea: lasagna cu extra brânză, pâine cu usturoi și un tort de ciocolată pe care îl adora.

În timp ce pregăteam cina, am început să mă gândesc la momentele de început ale relației noastre. Eram atât de apropiați atunci. Orice mică problemă părea nesemnificativă pentru că mereu comunicam și ne bucuram de compania celuilalt. Acum, însă, tăcerea dintre noi devenise prea adâncă.

Cina era aproape gata. Lasagna era în cuptor, pâinea prăjită cu usturoi își răspândea aroma prin casă, iar tortul de ciocolată era perfect aranjat pe masa din bucătărie. Totul era pregătit pentru o seară perfectă. Însă, în timp ce așteptam, m-am uitat la telefon și am văzut că aveam doar 10% baterie.

„Super,” am murmurat. Lăsasem încărcătorul la mama aseară, când trecusem pe la ea după muncă. De obicei, nu ar fi fost o problemă, dar așteptam un apel important de la un client, și ultimul lucru pe care mi-l doream era să mi se descarce telefonul.

Am decis să plec rapid, știind că Dan probabil va întârzia din nou. În plus, totul era pregătit, iar lasagna nu avea să fie afectată dacă o lăsam în cuptor puțin mai mult. Mă gândeam că voi fi înapoi înainte ca el să observe, și totul ar fi perfect.

O liniște apăsătoare

Când am ajuns la casa mamei, primul lucru pe care l-am observat a fost cât de liniște era. Prea liniște. Nu era neobișnuit să fie plecată seara, dar ceva în această liniște părea diferit. Luminile erau stinse, și casa părea părăsită.

„Crezi că o să-i placă?”am auzit vocea lui Dan. Părea nervos.

„O să o adore,”i-a răspuns mama mea, cu un ton calm și liniștitor.

Cu inima bătând cu putere, am învârtit încet mânerul ușii și am împins ușa. Ceea ce am văzut în cameră m-a oprit în loc. Camera era plină de decorațiuni — ghirlande colorate, baloane, și flori. Pe pat era un banner mare, pe jumătate terminat, care spunea „La Mulți Ani”.

„Surpriză?” a spus el, cu o voce mică și rușinată.

Dan nu mă trădase, nu era nimic din ceea ce mă temusem. Era, în schimb, o surpriză plănuită pentru aniversarea noastră.

„Nu mă așteptam să ajungi atât de devreme,” a spus Dan, frecându-se stângaci pe ceafă. „Voiam să te surprind de aniversare.”

Am rămas nemișcată, incapabilă să vorbesc pentru câteva secunde. Toate temerile și suspiciunile mele se evaporaseră într-o clipă, iar în locul lor rămăsese doar rușine pentru cât de mult mă îndoiam de el. Dan a venit către mine și m-a îmbrățișat strâns.

„Am vrut să-ți ofer o aniversare specială. Știu că am fost distant în ultima vreme, dar am lucrat mult pentru asta,” a spus el, cu vocea blândă.

Lacrimile mi-au început să curgă pe obraji, dar nu erau lacrimi de tristețe. Eram copleșită de emoție. Am realizat că toate temerile mele fuseseră nefondate. Dan fusese aici, pregătind totul pentru mine, din dragoste.

Am zâmbit și am șoptit, „Surpriza ta a fost cu adevărat perfectă.”

În acea seară, magia din primii ani de căsnicie părea să se întoarcă. Cina specială pe care o pregătisem și surpriza lui Dan ne-au adus mai aproape decât fuseserăm în ultimele luni. Am înțeles că, uneori, trebuie doar să ai răbdare și încredere în cel de lângă tine.