Influențerul surprins de Mamaia după zece ani: Amestec de promisiuni neîmplinite și contraste stridente

La distanța de aproape un deceniu de la ultima vizită, un renumit influencer a avut parte de o experiență neașteptată în stațiunea Mamaia. Contraste stridente, promisiuni neîmplinite și peisaje urbane alternează între opulență forțată și abandon fățiș, schimbând percepția asupra stațiunii cunoscute odinioară ca „perla litoralului românesc”.

Un amestec incoerent de promisiuni neîmplinite

Mamaia pare să fi ajuns, în ochii influencerului, un amestec incoerent de promisiuni neîmplinite. Stațiunea rămâne, în ochii multora, un loc al contradicțiilor: scump, dar neîngrijit; populat, dar trist; modern pe alocuri, dar dominat de un aer general de degradare. Hoteluri abandonate, construcții în paragină, gherete cu suveniruri de tip bazar și un fundal sonor dominat de muzică populară și manele cu dedicații creează un peisaj urban dezordonat. Toate acestea se regăsesc la doar câțiva pași de unități de cazare care percep tarife de peste 1.000 lei pe noapte. În același decor, grătarele fumegânde și mirosul persistent de mici și cârnați dau stațiunii un aer de bâlci, mai degrabă decât de destinație exclusivistă.

Există totuși și excepții

Există totuși și excepții. Două zone restrânse  perimetrul cuprins între Caelia Residence și hotelul Iaki, precum și zona hotelului Zenith  oferă încă o imagine îngrijită, cu servicii de calitate și atmosferă relativ civilizată. De asemenea, prânzul servit la restaurantul „Răsărit de Soare” a fost o surpriză plăcută. Borșul de somn cu mămăliguță și liniștea de pe terasă contrastează cu haosul din restul stațiunii.

După 10 ani, m-am întors în Mamaia. Mare greșeală! Sincer, nu știu ce e mai abandonat în Mamaia: hotelurile sau speranțele. Dacă ăsta e „luxul românesc”, atunci poate că am înțeles eu greșit definiția cuvântului. Și totuși… oameni erau. Duminică seara. Relaxați, pe la terase. Semn că, poate, ei văd altceva decât văd eu. Apropo, pe Google Maps, un turist l-a tradus ca “sleep soup”. Nu știu dacă e de râs, dar cred că e cea mai poetică descriere a stațiunii: o zeamă adormită. Tu când ai fost ultima oară în Mamaia? Ce ai găsit frumos acolo? Chiar sunt curios să înțeleg ce-i atrage pe oameni. Poate mi-a scăpat mie ceva.