Al doilea Pamant descoperit pe orbita lui Saturn: Titan, o lume cu mari, rauri si atmosfera densa

Descoperirea unui al doilea Pământ pe orbita planetei Saturn a captat atenția comunității științifice. Corpul ceresc care a provocat acest val de interes este Titan, cea mai mare lună a lui Saturn. Aceasta prezintă caracteristici surprinzător de asemănătoare cu cele ale Pământului, incluzând mări, râuri și o atmosferă densă.

Un frate geamăn înghețat al Pământului

Considerată mult timp doar o „bulă rece de gaz și piatră”, Titan s-a dovedit a fi mult mai fascinantă decât se anticipa. Datele recente sugerează că aceasta ar putea fi un fel de frate geamăn înghețat al planetei noastre. Pe Titan există mări, râuri și chiar ploi, doar că în loc de apă, curge metan și etan lichid. În plus, vânturile puternice de azot formează dune de nisip alcătuite din hidrocarburi, iar granulele de pe sol par să se comporte la fel ca cele de pe plajele Pământului.

„Este singurul satelit natural din Sistemul Solar cunoscut care are o atmosferă densă și corpuri lichide stabile la suprafață.”

Un mister rezolvat

Oamenii de știință au fost intrigati de un „mister”: cum de aceste particule fragile, organice, nu sunt măcinate de vânturi? Răspunsul ar putea fi legat de un proces de precipitație chimică, asemănător celui din mările tropicale ale Terrei, care ar ajuta granulele să crească, nu să se degradeze.

Titan a fost intens studiat în ultimii ani, în special datorită sondei Cassini de la NASA și a sondei Huygens de la ESA, care a aterizat acolo în 2005. Aceste misiuni au oferit imagini și date esențiale despre atmosfera, solul și posibilele condiții pentru viață. Deși temperaturile sunt extrem de scăzute, iar mediul pare ostil vieții umane, unii cercetători cred că pe Titan ar putea exista forme de viață microbiană, complet diferite de cele de pe Pământ.

Deși pare desprinsă dintr-o altă galaxie, Titan se află la doar 1,2 miliarde de kilometri de Terra– o distanță considerată „mică”, la scara cosmică. Mai exact este la 0,0001267 ani-lumină de Pământ, adică echivalentul a 67 de minute-lumină. Cu alte cuvinte, dacă am putea călători cu viteza luminii, am ajunge pe Titan în doar o oră și 7 minute.