Nu lua magneziu dacă iei deja aceste pastile! Pot apărea efecte adverse severe

Magneziul, un mineral esențial pentru sănătatea mușchilor, a sistemului nervos, a inimii și a oaselor, este adesea folosit sub formă de suplimente, mai ales pentru că aportul alimentar nu acoperă întotdeauna necesarul zilnic.

Totuși, administrarea lui alături de anumite tratamente poate provoca probleme serioase. Există cinci categorii de medicamente care nu trebuie combinate cu magneziul, deoarece eficiența tratamentului scade, iar riscurile pentru sănătate cresc considerabil.

Medicamente incompatibile cu suplimentele de magneziu

Antibioticele din familia tetraciclinelor și fluorochinolonelor, precum doxiciclina, minociclina, ciprofloxacina sau levofloxacina, nu se administrează niciodată simultan cu magneziu. Specialiștii atrag atenția că între cele două trebuie respectat un interval de minimum 2 până la 6 ore. Motivul este simplu: în stomac, magneziul se leagă de antibiotice și formează compuși insolubili, care nu mai pot fi absorbiți de organism. În consecință, tratamentul nu mai are efectul dorit și există pericolul ca infecțiile să nu fie tratate complet sau chiar să se agraveze.

În cazul medicamentelor pentru osteoporoză, cum sunt alendronatul și risedronatul, lucrurile stau asemănător. Magneziul reduce absorbția acestora, iar efectul de protecție a oaselor scade. Recomandarea medicilor este ca după administrarea acestor pastile să se aștepte cel puțin 30–60 de minute înainte de a lua suplimente de magneziu.

Blocantele canalelor de calciu, printre care amlodipina, diltiazemul sau verapamilul, utilizate pentru controlul tensiunii arteriale, pot avea reacții periculoase în combinație cu magneziul. Persoanele care iau aceste tratamente și adaugă magneziu riscă o scădere accentuată a tensiunii, însoțită de amețeli, palpitații sau chiar leșin. De aceea, orice suplimentare cu magneziu trebuie făcută doar la recomandarea medicului curant.

Diureticele, cunoscute și ca „pastile pentru eliminarea apei”, au interacțiuni diferite cu magneziul, în funcție de tip. Cele din clasa loop, cum este furosemidul, sau tiazidele, cum este hidroclorotiazida, pot scădea nivelul de magneziu din organism. În aceste cazuri, medicul poate recomanda suplimentarea, dar doar sub strictă supraveghere. În schimb, diureticele care economisesc potasiu, precum spironolactona, pot duce la acumularea periculoasă de magneziu în sânge atunci când se administrează suplimente în paralel. Această situație provoacă hipermagneziemie, cu simptome ce variază de la slăbiciune musculară până la tulburări grave de ritm cardiac.

Levotiroxina, folosită pentru reglarea funcției tiroidiene, necesită și ea atenție. Dacă este administrată împreună cu magneziu, eficiența scade semnificativ. Medicii recomandă ca levotiroxina să fie luată pe stomacul gol, dimineața, iar suplimentul cu magneziu să fie amânat cel puțin patru ore pentru a evita interferența.

Importanța acestor interacțiuni stă în faptul că ele pot transforma un tratament util într-unul ineficient sau chiar periculos. Antibioticele, levotiroxina și bisfosfonații își pierd efectul dacă sunt combinate cu magneziu. Blocantele canalelor de calciu și unele diuretice pot determina scăderi severe ale tensiunii ori dezechilibre electrolitice, cu riscuri mari pentru inimă.

• Informează medicul sau farmacistul despre toate suplimentele pe care le folosești.
• Respectă intervalele recomandate între medicamente și magneziu (de la 30 de minute la 6 ore, în funcție de tipul de tratament).
• Monitorizează-te: verifică tensiunea arterială și eventualele simptome nedorite (amețeală, slăbiciune, bătăi neregulate).

Suplimentele cu magneziu pot fi benefice pentru organism, dar administrarea lor concomitent cu antibiotice, medicamente pentru osteoporoză, antihipertensive, diuretice sau tratamente pentru tiroidă poate duce la reacții adverse severe. De aceea, sincronizarea corectă a orelor de administrare și consultul medical sunt esențiale pentru siguranța tratamentului.