Cand se vopsesc, de fapt, ouale de Paste

Ouăle de Paște, un simbol nelipsit al Săptămânii Mari, sunt vopsite, conform tradiției, în Joia Mare, zi cunoscută și sub numele de Joia Patimilor. În această zi, gospodinele pregătesc ouăle folosind în special vopsea roșie, culoare care are o semnificație profundă în creștinism: simbolizează sângele lui Iisus Hristos vărsat pe cruce.

Cu toate că, în prezent, ouăle sunt vopsite și în alte culori, roșul rămâne cel mai des întâlnit și cel mai puternic legat de simbolistica pascală.

Când se mai vopsesc ouăle și ce semnificație are culoarea roșie

În multe gospodării din România, ouăle se vopsesc nu doar în Joia Mare, ci și în alte zile din Săptămâna Patimilor. Unii credincioși aleg Vinerea Mare sau chiar Sâmbăta Mare pentru această tradiție.

Totodată, un alt moment important când ouăle se mai vopsesc este la 40 de zile după Paște, cu ocazia Înălțării Domnului. Se consideră că aceasta este ultima zi din an în care se pot vopsi ouă, respectând astfel calendarul tradițional ortodox.

Tradiția vopsirii ouălor în roșu are rădăcini adânci în cultura religioasă și populară. Există două povești principale care explică de ce culoarea roșie este cea aleasă.

Prima spune că, după răstignirea lui Iisus, sub crucea Lui a fost pus un coș cu ouă, iar sângele care a curs peste ele le-a înroșit.

A doua variantă, tot din tradiția creștină, o are în centru pe Maria Magdalena, care, ajunsă în fața procurorului roman pentru a-i spune că Iisus Hristos a înviat, avea un coș cu ouă în mână.

„Să se facă ouăle roșii, dacă e adevărat ce spui.”

Imediat, ouăle din coșul ei s-au înroșit.

Această credință s-a răspândit de-a lungul timpului în mai multe culturi din Asia și Europa, iar românii au păstrat-o vie până astăzi.

În simbolistica creștină, oul roșu reprezintă nu doar sângele Domnului, ci și focul purificator, o legătură profundă cu ideea de jertfă și renaștere.

Un alt obicei important legat de ouăle de Paște este ciocnitul lor, practică încărcată de simbolism și reguli precise.

În cadrul acestei tradiții, persoana mai în vârstă — de cele mai multe ori un bărbat — este cea care inițiază gestul. El lovește capul oului său de capul oului ținut de celălalt și rostește formula:

„Hristos a înviat!”

La care se răspunde:

„Adevărat a înviat!”

Acest gest, devenit nelipsit din masa de Paște, marchează sacrificiul divinității primordiale, conform credinței populare, și întărește legătura dintre cei care participă la sărbătoare.

Dincolo de semnificația religioasă, ciocnitul ouălor este și un moment de bucurie și comuniune în familie, păstrat cu sfințenie mai ales la țară.

În popor, se mai spune că ouăle vopsite în Joia Mare și mâncate în ziua de Paște au puteri speciale – oferă protecție, sănătate și belșug pentru tot anul.

De aceea, multe familii țin cont cu strictețe de această dată când aleg să pregătească ouăle.

Chiar dacă în zilele noastre se folosesc tot mai multe culori, modele și tehnici de decorare, culoarea roșie rămâne centrul atenției, păstrând nealterat sensul ei spiritual.

Oul roșu este și astăzi primul care se ciocnește, indiferent câte alte culori se regăsesc pe masa de sărbătoare.

Astfel, fie că vorbim despre tradițiile respectate cu strictețe în Joia Mare sau despre semnificațiile adânci ale vopsirii ouălor, aceste obiceiuri continuă să fie transmise din generație în generație, fiind un reper puternic al identității religioase și culturale a românilor.